Sumar: Această istorie reflectă cum e să stabilești în viață priroritățile și să nu renunți la scopul
tău. Cariera și banii contează, dar fără sănătate – devin inutile.
Vreau sa vă relatez o situație care m-a determinat să îmi revizuiesc propria viață.
În octombrie 2020, decolam de la Memmingen cu destinația finală la Iași pentru a trece peste una dintre cele mai dificile provocări din viața mea – obținerea licenței de manager în transport.
Rudele, la care trebuia să înnoptez, nu răspundeau la apel și (fiind deja în drum) am decis să mă cazez la un hostel pentru 2 zile.
Hostelul era amplasat în centrul mun. Iași, însă costul pentru cazare era foarte ieftin.
Ca și colegi de cameră am avut în prima zi un polițist la pensie, iar în următoarea zi s-a alăturat și un funcționar public, ambii fiind dispuși să ma susțină moral pentru examenul, pentru care am parcurs cca 2000 km. Îi rugasem să aibă răbdare pentru că repetam teoria și studiile de caz ziua și noaptea.
Ambii au insistat că vor dormi cu lumina aprinsă și îmi repetau constant că merit să obțin ceea ce îmi doresc, dacă voi depune maximă străduință…vorbeau domol și cu afecțiune părintească.
Ambii erau bolnavi de cancer, iar spitalul oncologic era vis-a-vis de hostelul nostru.
Atunci am înțeles de ce erau locuri libere și preț accesibil…majoritatea celor aflați acolo veneau ca să se cazeze pentru chimioterapie. Ei îmi spuneau că nu își fac griji pentru că aveau boala incurabilă, dar mai degrabă sufereau când vedeau tineri programați la chimioterapie …fără mari șanse de izbândă.
Brusc am conștientizat că examenul meu deja nu mai era un obstacol sau provocare, ci mai degrabă o etapă, pe care pot să o depășesc ușor dacă o doresc cu adevărat.
Am susținut examenul din prima încercare și m-am întors apoi ca să le mulțumesc pentru susținere…dar unul dintre ei deja nu mai era…
Autor: Ion Ciobanu
Foarte captivant!